luni, 5 octombrie 2009

Doi visatori sub pat de nori,
Cu lava arsa in priviri,
Noi ne hranim din amintiri...

Suntem la fel si totusi diferiti,

Dormim la fel cand nu suntem priviti,

Si tot dorim sa fim iubiti....


Udam campii cu lacrimi reci,
Copil sunt eu,copil ma negi...

Sunt drumuri lungi si-ncurcate,
Sunt drumuri ce nu duc departe,
E viata drumul catre moarte... 

4 comentarii:

Cristina spunea...

frumos :)

gigi spunea...

Multumesc Cristina :) Ma bucur ca iti place

gigi spunea...

Asta am scris-o odata in drum spre Bucuresti...mai pastram cate o amintire...macar asa, in versuri

Mariean Viorel spunea...

doamne...