Cu lava arsa in priviri,
Noi ne hranim din amintiri...
Suntem la fel si totusi diferiti,
Dormim la fel cand nu suntem priviti,
Si tot dorim sa fim iubiti....
Udam campii cu lacrimi reci,
Copil sunt eu,copil ma negi...
Sunt drumuri lungi si-ncurcate,
Sunt drumuri ce nu duc departe,
E viata drumul catre moarte...
4 comentarii:
frumos :)
Multumesc Cristina :) Ma bucur ca iti place
Asta am scris-o odata in drum spre Bucuresti...mai pastram cate o amintire...macar asa, in versuri
doamne...
Trimiteți un comentariu