TACEREA MELCILOR

Pe tevile reci de calorifer
frige acum sudoarea melcilor
si lacrima lor ca o minge albastra,
ca o boaba de roua unita cu sange,
curge incet pe capul meu.
Noaptea ma primeste acum pustiu
in locasul ei
de unde nimeni nu a iesit viu.
Iar eu ma zbat, tremur mut.
Cu ochii insangerati ma privesc stelele,
si lacrimile lor rosii dezintegreaza pamantul.
Sumbru, macabru, unbrit de soarta,
sunt supus caderii, dezintegrarii, milei.
Sunt o oglinda in care iti vezi trecutul
Prezentul nu mai exista,
e un astru indepartat
la care ajungi mort.
Viitorul nu exista
e locul atemporal si anistoric
rezervat zeilor.
Natura e moarta si pamantul isi tremura plansul
poti vedea doar apusul, stingerea vietii,
ce se uneste incet, morbid, cu mersul melcului,
lasand o dara de pierzanie
pe tevile reci de calorifer...